Dicționar de proprietate intelectuală

condiția îndeplinită atunci când invenția nu rezultă în mod evident, pentru o persoană de specialitate în domeniu, din cunoștințele cuprinse în stadiul tehnicii.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 11 alin. (1).

persoana care a creat sau a descoperit și dezvoltat un soi, persoana care este angajatorul acesteia ori care i-a comandat activitatea, dacă legislația părții contractante prevede astfel, precum și succesorul în drepturi al primeia sau al celei de-a doua persoane.

Sursă: Convenția internațională pentru protecția noilor soiuri de plante (UPOV, Actul din 1991), art. 1 pct. (iv).

condiția îndeplinită atunci când obiectul invenției poate fi fabricat sau utilizat într-un domeniu industrial, inclusiv în agricultură.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 12.

Aranjamentul privind depozitul internaţional de desene şi modele industriale, adoptat la Haga la 6 noiembrie 1925, cu modificările şi completările ulterioare, la care România a aderat prin Legea nr. 44/1992.

Sursă: Legea nr. 129/1992, art. 2.

Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 14 aprilie 1891, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificat de România prin Decretul nr. 1.176/1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

actorii, cântăreții, muzicienii, dansatorii și alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăți, de circ ori de marionete.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 95.

persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 3 alin. (1).

persoana fizică sau un grup de persoane fizice constituit pe baza unei înţelegeri, care a creat desenul sau modelul.

Sursă: Legea nr. 129/1992, art. 2.

o entitate desemnată în conformitate cu legislația națională pentru a administra Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona.

Sursă: Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice (2015), art. 1 lit. (ii).

o instituție științifică situată pe teritoriul unui stat contractant, care îndeplinește cerințele tratatului și dobândește statutul de autoritate de depozit internațional.

Sursă: Tratatul de la Budapesta privind recunoașterea internațională a depozitului microorganismelor în scopul procedurii de brevetare (1977), art. 6-7.

orice persoană fizică sau juridică care a dobândit, a utilizat sau a divulgat în mod ilegal un secret comercial.

Sursă: O.U.G. nr. 25/2019 privind protecția know-how-ului și a secretelor comerciale, art. 2.

Buletinul Oficial de Proprietate Industrială pe suport hârtie sau electronic, publicat şi pe pagina web a OSIM - www.osim.ro.

o culegere de opere, de date sau de alte elemente independente, protejate ori nu prin drept de autor sau conex, dispuse într-o modalitate sistematică ori metodică și accesibile individual prin mijloace electronice sau printr-o altă modalitate.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 140 alin. (2).

o persoană nevăzătoare, cu deficiență de vedere sau de percepție ori de citire, sau care, din cauza unui handicap fizic, nu poate ține ori manipula o carte sau nu își poate concentra ori mișca ochii în măsura necesară în mod normal pentru citire.

Sursă: Tratatul de la Marrakesh (2013), art. 3.

Buletinul Oficial de Protecţie al Noilor Soiuri de Plante.

un brevet european și/sau un brevet european cu efect unitar.

Sursă: Acordul privind Curtea Unică în Materie de Brevete (2013), art. 2 lit. (g).

brevetul acordat conform Convenţiei brevetului european.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 2.

un brevet acordat, în temeiul Convenției brevetului european, pentru unul sau mai multe state contractante.

Sursă: Convenția privind eliberarea brevetelor europene, art. 2 alin. (1).

un brevet european care beneficiază de efect unitar în statele membre participante în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1257/2012.

Sursă: Regulamentul (UE) nr. 1257/2012, art. 2 lit. (c).

publicația periodică prevăzută la articolul 129 din Convenția privind brevetul european.

Sursă: Regulamentul (UE) nr. 1257/2012, art. 2 lit. (f).

condiția îndeplinită atunci când impresia globală produsă asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă de orice desen sau model făcut public anterior datei relevante.

Sursă: Legea nr. 129/1992, art. 6 alin. (4).

expresia are înțelesul prevăzut la art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică.

Sursă: Legea nr. 83/2014 privind invențiile de serviciu, art. 2 alin. (2).

o cerere de înregistrare a unei mărci depusă la oficiul unei părți contractante, care constituie baza unei cereri de înregistrare internațională.

Sursă: Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor (1989), art. 2 alin. (1).

o cerere depusă în temeiul Convenției privind eliberarea brevetelor europene.

Sursă: Convenția privind eliberarea brevetelor europene, art. 75 și regula terminologică din art. 2.

cererea de protecţie a unei invenţii, înregistrată conform Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 2.

o cerere depusă în temeiul Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor.

Sursă: Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor (PCT, 1970), art. 2 pct. (vii).

titlul de protecţie acordat de O.S.I.M. pentru desenele şi modelele înregistrate.

Sursă: Legea nr. 129/1992, art. 2.

un certificat suplimentar de protecție eliberat în temeiul regulamentelor Uniunii aplicabile medicamentelor sau produselor fitosanitare.

Sursă: Acordul privind Curtea Unică în Materie de Brevete (2013), art. 2 lit. (h).

clasificarea instituită prin Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967 şi la Geneva la 13 mai 1977 şi modificat la 2 octombrie 1979, şi la care România a aderat prin Legea nr. 3/1998.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

clasificarea instituită prin Aranjamentul de la Viena care instituie clasificarea internaţională a elementelor figurative ale mărcilor, întocmit la Viena la 12 iunie 1973 şi modificat la 1 octombrie 1985, şi la care România a aderat prin Legea nr. 3/1998 pentru aderarea României la aranjamentele instituind o clasificare internaţională în domeniul proprietăţii industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 14 ianuarie 1998.

Sursă: Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, art. 1.

transmiterea către public, prin orice mijloc altul decât radiodifuzarea, a sunetelor unei interpretări sau execuții ori a sunetelor sau reprezentărilor sunetelor fixate pe o fonogramă; include și faptul de a face sunetele sau reprezentările lor audibile publicului.

Sursă: Tratatul OMPI privind interpretările și execuțiile și fonogramele (WPPT, 1996), art. 2 lit. (g).

introducerea, sub controlul și responsabilitatea unui organism de radiodifuziune sau de televiziune situat pe teritoriul României, a semnalelor purtătoare de programe destinate captării de către public, într-un lanț neîntrerupt de comunicare ce conduce la satelit și revine la pământ.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 135 alin. (2).

persoana specializată în acordarea asistenţei în domeniul proprietăţii industriale (invenţii, mărci, desene, modele etc.), care desfăşoară legal această activitate.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 2.

persoana fizică salariată, atestată, care îşi desfăşoară activitatea potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială, republicată.

Sursă: Legea nr. 83/2014 privind invențiile de serviciu, art. 2 alin. (1).

persoana care formulează o contestaţie, în temeiul dispoziţiilor art. 97 din lege.

Sursă: Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, art. 1.

Convenţia privind brevetul european, adoptată la Munchen la 5 octombrie 1973, astfel cum a fost amendată prin Actul de revizuire a art. 63 din Convenţia din 17 decembrie 1991 şi prin deciziile Consiliului de administraţie al Organizaţiei Europene a Brevetelor din 21 decembrie 1978, 13 decembrie 1994, 20 octombrie 1995, 5 decembrie 1996 şi 10 decembrie 1998, precum şi prin Actul de revizuire a acesteia, adoptat la Munchen la 29 noiembrie 2000.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 2.

Convenţia pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883, Paris, astfel cum a fost revizuită şi modificată.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 2.

Convenţia internaţională pentru protecţia noilor soiuri de plante din 2 decembrie 1961, revizuită la Geneva la 10 noiembrie 1972, la 23 octombrie 1978 şi la 19 martie 1991, la care România a aderat prin Legea nr. 186/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 noiembrie 2000, cu modificările ulterioare.

Sursă: Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante, art. 2.

o copie a unei opere realizată într-o manieră sau formă alternativă care permite beneficiarului accesul la operă la fel de fezabil și confortabil ca unei persoane fără deficiență de vedere sau altă dificultate de citire a textului tipărit.

Sursă: Tratatul de la Marrakesh (2013), art. 2 lit. (b).

Curtea Unică în Materie de Brevete creată prin Acord; este o instanță comună statelor membre contractante, instituită pentru soluționarea litigiilor privind brevetele europene și brevetele europene cu efect unitar.

Sursă: Acordul privind Curtea Unică în Materie de Brevete (2013), art. 1 și art. 2 lit. (a).

o denumire protejată în partea contractantă de origine, constituită din sau conținând numele unei zone geografice ori o altă denumire cunoscută ca referindu-se la acea zonă, care servește la desemnarea unui produs originar din acea zonă, când calitatea sau caracteristicile produsului se datorează exclusiv ori esențial mediului geografic, inclusiv factorilor naturali și umani, și care a conferit produsului reputația sa.

Sursă: Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona (2015), art. 2 alin. (1) pct. (i).

prezentarea în scris a invenţiei.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 2.

aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia, redat în două sau trei dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură şi/sau materiale ale produsului în sine şi/sau ornamentaţia acestuia.

Sursă: Legea nr. 129/1992, art. 2.

desenul sau modelul protejat în condiţiile Regulamentului nr. 6/2002/CE, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L nr. 3 din 5 ianuarie 2002, de către Oficiul pentru Armonizare în Piaţa Internă, cu efect pe întregul teritoriu al Comunităţilor Europene.

Sursă: Legea nr. 129/1992, art. 2.

aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, rezultat din caracteristicile, în special liniile, contururile, culorile, forma, textura și/sau materialele produsului în sine și/sau ale ornamentației acestuia, inclusiv din mișcarea, tranziția sau orice alt tip de animare a acestor caracteristici.

Sursă: Regulamentul (CE) nr. 6/2002, forma consolidată la 1 iulie 2026, art. 3 pct. 1.

desenul sau modelul industrial protejat în mod unitar pe întreg teritoriul Uniunii, fie ca desen sau model industrial UE înregistrat, fie ca desen sau model industrial UE neînregistrat.

Sursă: Regulamentul (CE) nr. 6/2002, forma consolidată la 1 iulie 2026, art. 1.

un desen sau model pentru care niciun desen ori model identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii sau, dacă s-a revendicat prioritatea, înaintea datei de prioritate.

Sursă: Legea nr. 129/1992, art. 6 alin. (2).

desenele sau modelele ale căror trăsături caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative.

Sursă: Legea nr. 129/1992, art. 6 alin. (3).

acele elemente grafice sau de formă, care nu determină caracterul individual al desenului sau modelului.

Sursă: Legea nr. 129/1992, art. 2.

persoană fizică sau juridică care deţine controlul legal asupra unui secret comercial

Sursă: O.U.G. nr. 25/2019 privind protecția know-how-ului și a secretelor comerciale, art. 19.

orice dispozitiv a cărui confecționare nu a fost autorizată de titularul drepturilor recunoscute de lege în raport cu un anumit serviciu de programe de televiziune cu acces condiționat, realizat pentru facilitarea accesului la acel serviciu.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 198 alin. (5).

vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum și oferirea publică a acestora.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 15 alin. (1).

oricare dintre drepturile prevăzute la art. 173 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 (anume: dreptul de reproducere și dreptul de comunicare publică, care include și dreptul de punere la dispoziția publicului, pe internet sau alte rețele de calculatoare), necesare pentru prestarea unui serviciu online.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 173 alin. (2).

furnizor de servicii la iniţiativa, pe răspunderea editorială şi sub supravegherea căruia este publicată, în orice formă de mass-media, scrisă sau online, o publicaţie de presă în sensul dispoziţiilor prezentei legi.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 2¹ alin. (1).

transmiterea prin mijloace fără fir a sunetelor sau a imaginilor și sunetelor, în scopul recepționării de către public.

Sursă: Convenția internațională de la Roma pentru protecția artiștilor interpreți sau executanți, a producătorilor de fonograme și a organismelor de radiodifuziune (1961), art. 3 lit. (f).

o entitate autorizată sau recunoscută de guvern să furnizeze beneficiarilor, fără scop lucrativ, servicii de educație, formare pedagogică, lectură adaptată ori acces la informații; include și instituțiile guvernamentale sau organizațiile fără scop lucrativ care oferă aceleași servicii ca activitate principală ori obligație instituțională.

Sursă: Tratatul de la Marrakesh (2013), art. 2 lit. (c).

Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.

Sursă: Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, art. 1.

interpretarea ori execuția în care interpretările sau execuțiile individuale formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura lor, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre artiștii participanți asupra ansamblului interpretării sau execuției.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 99 alin. (1).

vânzarea, închirierea, leasingul sau orice altă metodă de distribuire comercială ori ofertă făcută în aceste scopuri. Cu toate acestea exploatarea comercială nu include exploatarea în condiţii de confidenţialitate; se aplică sub condiţia ca nicio distribuire către terţi să nu aibă loc în afară de situaţia în care exploatarea topografiei se efectuează în condiţiile de confidenţialitate cerute de măsurile necesare în vederea protecţiei intereselor esenţiale pentru siguranţa naţională.

Sursă: Legea nr. 16/1995 privind protecția topografiilor produselor semiconductoare, art. 2.

vânzarea, închirierea, leasingul sau orice altă metodă de distribuire comercială ori oferta în aceste scopuri; nu include exploatarea în condiții de confidențialitate, dacă nu are loc distribuirea către terți.

Sursă: Tratatul de la Washington privind proprietatea intelectuală în materie de circuite integrate (1989), art. 2 pct. (viii).

transferul permanent sau temporar al totalității ori al unei părți substanțiale, evaluată calitativ sau cantitativ, din conținutul bazei de date pe un alt suport, prin orice mijloc sau sub orice formă.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 141 alin. (2) lit. a).

orice tehnică analitică automatizată care vizează analizarea textului şi a datelor în formă digitală pentru a genera informaţii precum modele, tendinţe şi corelaţii, fără însă a se limita la acestea.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 2¹ alin. (1).

persoana fizică sau juridică ce a făcut o investiție substanțială cantitativă și calitativă în vederea obținerii, verificării sau prezentării conținutului unei baze de date.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 140 alin. (4).

încorporarea sunetelor, imaginilor ori a sunetelor și imaginilor sau a reprezentării digitale a acestora pe un suport care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea publică a lor, cu ajutorul unui dispozitiv.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 98 alin. (2).

încorporarea sunetelor sau a reprezentărilor acestora pe un suport care permite perceperea, reproducerea sau comunicarea lor cu ajutorul unui dispozitiv.

Sursă: Tratatul OMPI privind interpretările și execuțiile și fonogramele (WPPT, 1996), art. 2 lit. (c).

orice fixare exclusiv sonoră a sunetelor provenite dintr-o interpretare sau execuție ori a altor sunete.

Sursă: Convenția de la Roma (1961), art. 3 lit. (b).

fixarea sunetelor unei interpretări sau execuții ori a altor sunete sau a reprezentărilor acestora, alta decât sub forma unei fixări încorporate într-o operă cinematografică sau într-o altă operă audiovizuală.

Sursă: Tratatul OMPI privind interpretările și execuțiile și fonogramele (WPPT, 1996), art. 2 lit. (b).

se consideră înregistrare sonoră sau fonogramă, în sensul prezentei legi, fixarea sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuţie sau a altor sunete ori a reprezentării digitale ale acestor sunete, alta decât sub forma unei fixări incorporate într-o operă cinematografică sau în altă operă audiovizuală.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 104 alin. (1).

fonograma pusă la dispoziția publicului prin vânzare sau prin mijloace cu fir ori fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la ea în locul și la momentul ales în mod individual.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 112 alin. (5).

un furnizor al unui serviciu al societăţii informaţionale, al cărui scop principal sau unul dintre scopurile principale este acela de a stoca şi de a oferi publicului acces la un volum semnificativ de opere protejate prin drept de autor sau de alte obiecte protejate încărcate de către utilizatorii săi, pe care le organizează şi le promovează direct sau indirect, spre exemplu, prin utilizarea unor mijloace de promovare ţintită, în scop lucrativ.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 2¹ alin. (1).

orice persoană fizică sau juridică responsabilă de conținutul serviciului muzical online prin intermediul căruia sunt reproduse, în scopul comunicării publice, opere muzicale.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 173 alin. (4).

publicaţia oficială OMPI privind mărcile înregistrate pe cale internaţională.

Sursă: Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, art. 1.

acordarea de licențe, monitorizarea utilizării drepturilor sau tipurilor de opere gestionate, asigurarea respectării acestor drepturi, colectarea, repartizarea și plata sumelor cuvenite autorilor ori titularilor, provenite din remunerații sau din investirea veniturilor obținute din drepturi.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 150 alin. (3).

introducerea pe piața internă, cu scopul comercializării, a originalului sau a copiilor legal realizate ale unei opere fixate pe orice fel de suport.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 16.

punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și fără un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere prin intermediul unei instituții care permite accesul publicului în acest scop.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 18 alin. (1).

punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și pentru un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 17.

o indicație protejată în partea contractantă de origine, constituită din sau conținând numele unei zone geografice ori o altă indicație cunoscută ca referindu-se la acea zonă, care identifică un produs ca fiind originar din acea zonă, când o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică a produsului poate fi atribuită în principal originii sale geografice.

Sursă: Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona (2015), art. 2 alin. (1) pct. (ii).

denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici determinate pot fi în mod esenţial atribuite acestei origini geografice.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

indicațiile care identifică un produs ca fiind originar de pe teritoriul unui membru sau dintr-o regiune ori localitate de pe acel teritoriu, în cazurile în care o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică a produsului poate fi atribuită în mod esențial originii sale geografice.

Sursă: Acordul TRIPS, art. 22 alin. (1).

orice informație furnizată de titularii de drepturi care permite identificarea operei ori a altui obiect protejat, a autorului sau a altui titular de drepturi, precum și condițiile și modalitățile de utilizare, inclusiv orice număr ori cod reprezentând aceste informații.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 186 alin. (2).

orice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvențe de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunet, oricare ar fi metoda și suportul utilizate pentru această fixare.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 108 alin. (1).

fixarea sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuție sau a altor sunete ori a reprezentării digitale a acestor sunete, alta decât sub forma unei fixări încorporate într-o operă cinematografică sau în altă operă audiovizuală.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 104 alin. (1).

modul de dobândire a drepturilor asupra desenelor şi modelelor în temeiul prezentei legi sau al convenţiilor internaţionale la care România este parte.

Sursă: Legea nr. 129/1992, art. 2.

modul de dobândire a drepturilor asupra unei mărci, în temeiul Legii nr. 84/1998 sau al convenţiilor şi tratatelor internaţionale la care România este parte.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

o bibliotecă deschisă publicului sau un muzeu, o arhivă sau o instituţie de conservare a patrimoniului cinematografic sau sonor, precum şi orice alte instituţii publice de cultură care desfăşoară activităţi în domeniul educaţiei, organizate în afara sistemului naţional de învăţământ formal, având drept scop păstrarea şi promovarea culturii naţionale.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 2¹ alin. (1).

orice entitate implicată într-o activitate economică, indiferent de natura sa juridică ori modul ei de finanţare.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

un proces tehnic prin care un organism de radiodifuziune sau televiziune îşi transmite semnalele purtătoare de programe unui organism care nu este un organism de radiodifuziune sau televiziune, astfel încât semnalele purtătoare de programe nu sunt accesibile publicului în timpul transmisiei respective.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 2¹ alin. (1).

persoana care a creat invenţia.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 2.

orice invenție având ca obiect un produs sau un procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiția să fie nouă, să implice o activitate inventivă și să fie susceptibilă de aplicare industrială.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 6 alin. (1).

invenția protejabilă prin brevet de invenție sau model de utilitate care rezultă din exercitarea atribuțiilor de serviciu ce prevăd o misiune inventivă ori care este obținută în condițiile de utilizare a experienței, mijloacelor, pregătirii sau informațiilor angajatorului, în perioada stabilită de lege.

Sursă: Legea nr. 83/2014 privind invențiile de serviciu, art. 3 alin. (1).

invenția care nu este cuprinsă în stadiul tehnicii.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 9 alin. (1).

înregistrarea unei mărci la oficiul unei părți contractante, care constituie baza unei cereri de înregistrare internațională.

Sursă: Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid (1989), art. 2 alin. (1).

înregistrarea unei mărci efectuată de Biroul Internațional al OMPI în Registrul internațional, în temeiul Aranjamentului sau al Protocolului de la Madrid.

Sursă: Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid (1989), art. 2-3 și Regulamentul comun, regula 1.

înregistrarea internațională a unui desen sau model industrial efectuată în temeiul Actului de la Geneva al Aranjamentului de la Haga.

Sursă: Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internațională a desenelor și modelelor industriale (1999), art. 1 pct. (vi).

facultate concedată în tot sau în parte de titularul unui drept de proprietate industrială în favoarea unei alte persoane de a folosi dreptul său exclusiv de exploatare în schimbul unei redevenţe.

Sursă: Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante, art. 2.

o licență privind dreptul de reproducere și dreptul de comunicare publică, inclusiv dreptul de punere la dispoziția publicului pe internet ori alte rețele de calculatoare, care acoperă teritoriul mai multor state membre ale Uniunii Europene.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 173 alin. (1).

persoana căreia i-a fost acordată o licență asupra unei mărci, în conformitate cu legislația aplicabilă a părții contractante.

Sursă: Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor (2006), art. 1 pct. (xvi).

limba utilizată în cadrul procedurii în fața Oficiului European de Brevete, astfel cum este definită la articolul 14 alineatul (3) din Convenția privind brevetul european.

Sursă: Regulamentul (UE) nr. 1260/2012, art. 2 lit. (b).

persoana care exercită profesia de avocat sau de consilier în proprietate industrială şi care poate reprezenta o parte interesată în procedurile în faţa O.S.I.M.

Sursă: Legea nr. 129/1992, art. 2.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 2.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

orice semn, cum ar fi cuvintele, inclusiv numele de persoane sau desenele, literele, cifrele, culorile, elementele figurative, forma produsului sau a ambalajului produsului ori sunetele, cu condiţia ca semnul să fie capabil să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi şi să poată fi reprezentat în Registrul mărcilor într-un mod care să permită autorităţilor competente şi publicului să stabilească cu claritate şi precizie obiectul protecţiei conferite titularului.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 2.

marca de produse sau de servicii înregistrată în condițiile și conform normelor Regulamentului (UE) 2017/1001. Are caracter unitar și produce aceleași efecte în întreaga Uniune.

Sursă: Regulamentul (UE) 2017/1001, art. 1 alin. (1)-(2).

marca înregistrată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1.001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

marca înregistrată, precum şi marca depusă pentru a fi înregistrată în Registrul mărcilor, cu condiţia ca ulterior să fie înregistrată.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

o marcă desemnată astfel la data depunerii cererii şi care este în măsură să facă distincţia între produsele sau serviciile membrilor unei asociaţii care deţine drepturile asupra mărcii şi produsele sau serviciile altor întreprinderi.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

marca UE astfel desemnată la data depunerii și destinată să facă distincție între produsele sau serviciile membrilor asociației titulare și cele ale altor întreprinderi.

Sursă: Regulamentul (UE) 2017/1001, art. 74 alin. (1).

marca ce indică faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce priveşte materialul, modul de fabricare a produselor sau de prestare a serviciilor, calitatea, exactitatea ori alte caracteristici şi care este aptă să distingă aceste produse sau servicii de cele care nu beneficiază de o astfel de certificare.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

marca UE astfel desemnată la data depunerii și destinată să distingă produsele sau serviciile certificate de titular în ceea ce privește materialul, modul de fabricare a produselor sau de prestare a serviciilor, calitatea, exactitatea ori alte caracteristici, cu excepția provenienței geografice, de produsele și serviciile care nu beneficiază de o astfel de certificare.

Sursă: Regulamentul (UE) 2017/1001, art. 83 alin. (1).

marca larg cunoscută în România în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile cărora aceasta se aplică, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii în România pentru a fi opusă.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

mărfurile a căror concepere, caracteristici, funcţionare, proces de producţie sau comercializare beneficiază în mod semnificativ de secrete comerciale dobândite, utilizate sau divulgate în mod ilegal.

Sursă: O.U.G. nr. 25/2019 privind protecția know-how-ului și a secretelor comerciale, art. 2.

mărfurile care încalcă un drept asupra unei mărci ori o indicație geografică în statul membru în care sunt găsite și poartă fără autorizare semnul, denumirea sau termenul protejat, precum și anumite ambalaje, etichete și elemente similare care îndeplinesc condițiile prevăzute de regulament.

Sursă: Regulamentul (UE) nr. 608/2013, art. 2 pct. 5.

orice mărfuri, inclusiv ambalajele, care poartă fără autorizare o marcă identică cu marca valabil înregistrată pentru astfel de mărfuri sau care nu poate fi distinsă în aspectele sale esențiale de aceasta și care încalcă astfel drepturile titularului mărcii potrivit legislației țării de import.

Sursă: Acordul TRIPS, nota 14 lit. (a) la art. 51.

mărfurile care încalcă un drept de autor, un drept conex ori un desen sau model în statul membru în care sunt găsite și care reprezintă sau conțin copii realizate fără acordul titularului ori al unei persoane autorizate de acesta în țara de fabricație.

Sursă: Regulamentul (UE) nr. 608/2013, art. 2 pct. 6.

toate copiile, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimțământul titularului de drepturi ori al persoanei legal autorizate de acesta și executate, direct sau indirect, total ori parțial, de pe un produs purtător de drepturi de autor ori conexe sau de pe ambalajele ori copertele acestuia.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 193 alin. (6).

orice mărfuri care sunt copii realizate fără consimțământul titularului dreptului sau al persoanei autorizate de acesta în țara de producție și care sunt realizate direct sau indirect după un articol în privința căruia realizarea copiei ar fi constituit o încălcare a dreptului de autor ori a unui drept conex potrivit legislației țării de import.

Sursă: Acordul TRIPS, nota 14 lit. (b) la art. 51.

utilizarea oricărei tehnologii, a unui dispozitiv sau a unei componente care, în funcționarea sa normală, este destinată să împiedice ori să limiteze actele neautorizate de titularii drepturilor recunoscute de lege.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 185 alin. (2).

seminţe, plante întregi sau diferite părţi de plante care au capacitatea să reproducă plante întregi.

Sursă: Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante, art. 2.

un mediu în care un operator al unui serviciu de retransmisie furnizează o retransmisie securizată unor utilizatori autorizaţi.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 2¹ alin. (1).

stabilește domeniul tehnologic în care se încadrează problema sau problemele tehnice pentru a căror rezolvare inventatorul salariat are o obligație contractuală ori rezultată din alte acte obligatorii de a aduce o contribuție creativă corespunzător atribuțiilor de serviciu.

Sursă: Legea nr. 83/2014 privind invențiile de serviciu, art. 3 alin. (2).

oficiul național al statului desemnat de solicitant sau oficiul care acționează pentru acel stat în temeiul capitolului I al PCT.

Sursă: Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor (PCT, 1970), art. 2 pct. (xiii).

oficiul național sau organizația interguvernamentală la care a fost depusă cererea internațională.

Sursă: Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor (PCT, 1970), art. 2 pct. (xv).

Oficiul comunitar pentru protecţia soiurilor de plante.

Sursă: Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante, art. 2.

Organizaţia Mondială de Proprietate Intelectuală.

Sursă: Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, art. 1.

o operă literară și artistică în sensul articolului 2 alineatul (1) din Convenția de la Berna, sub formă de text, notație și/sau ilustrații aferente, publicată sau pusă la dispoziția publicului prin orice mijloc.

Sursă: Tratatul de la Marrakesh (2013), art. 2 lit. (a).

opera în care contribuțiile personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 6 alin. (1).

opera creată de mai mulți coautori, în colaborare.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 5 alin. (1).

copiile operelor originale de artă sau fotografice făcute într-un număr limitat de însuși autorul lor sau cu aprobarea acestuia.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 24 alin. (3).

orice operă muzicală, inclusiv cele cuprinse în opere audiovizuale; sunt exceptate operele muzicale sub forma partiturilor.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 173 alin. (3).

o operă publicată cu consimțământul autorului, indiferent de modul de fabricare a exemplarelor, cu condiția ca punerea la dispoziție a exemplarelor să satisfacă, ținând seama de natura operei, nevoile rezonabile ale publicului.

Sursă: Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice, art. 3 alin. (3).

toate producțiile din domeniul literar, științific și artistic, oricare ar fi modul sau forma de exprimare, inclusiv categoriile enumerate cu titlu exemplificativ de convenție.

Sursă: Convenția de la Berna, art. 2 alin. (1).

persoana care formulează o opoziţie, în temeiul dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din lege.

Sursă: Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, art. 1.

persoană juridică constituită prin liberă asociere, având ca obiect de activitate unic sau principal gestiunea drepturilor de autor ori conexe, a categoriilor de drepturi, tipurilor de opere sau altor obiecte protejate, încredințată de mai mulți autori ori titulari, în beneficiul colectiv al acestora.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 150 alin. (1).

entitatea care efectuează emisiuni de radiodifuziune destinate recepționării de către public.

Sursă: Convenția de la Roma (1961), art. 3 lit. (f)-(g), interpretate împreună.

o universitate, inclusiv bibliotecile acesteia, un institut de cercetare sau orice altă entitate al cărei scop principal este efectuarea de cercetări ştiinţifice sau desfăşurarea de activităţi educaţionale care includ, de asemenea, efectuarea de cercetări ştiinţifice, fără scop lucrativ sau prin reinvestirea tuturor profiturilor în cercetarea ştiinţifică ori în temeiul unei misiuni de interes public, recunoscută prin lege, astfel încât de accesul la rezultatele generate de o astfel de cercetare ştiinţifică să nu poată beneficia, în mod preferenţial, o entitate care exercită o influenţă decisivă asupra unei astfel de organizaţii.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 2¹ alin. (1).

Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

un stat sau o organizație interguvernamentală parte la Actul de la Geneva.

Sursă: Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona (2015), art. 1 lit. (iii).

persoana fizică sau juridică care o pune în aplicare în mod legal. Persoana care exploatează invenţia poate să fie identică cu titularul brevetului.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 2.

orice persoană care are un interes legitim legat de o cerere de înregistrare a mărcii sau de o marcă înregistrată şi ale cărei interese ar putea fi prejudiciate.

Sursă: Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, art. 1.

persoana fizică sau juridică îndreptăţită la brevet anterior depunerii cererii de brevet.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 2.

persoana fizică sau juridică ce are inițiativa și își asumă responsabilitatea organizării și realizării primei fixări a unei opere audiovizuale ori a unor secvențe de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunet, și care furnizează mijloacele tehnice și financiare necesare.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 108 alin. (2).

persoana fizică sau juridică ce are inițiativa și își asumă responsabilitatea organizării și finanțării realizării primei fixări a sunetelor, fie că acestea constituie sau nu o operă în sensul legii.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 104 alin. (2).

persoana fizică sau juridică ce fixează pentru prima dată sunetele unei interpretări sau execuții ori alte sunete.

Sursă: Convenția de la Roma (1961), art. 3 lit. (c).

persoana fizică sau juridică ce ia inițiativa și își asumă responsabilitatea primei fixări a sunetelor unei interpretări sau execuții ori a altor sunete sau a reprezentărilor acestora.

Sursă: Tratatul OMPI privind interpretările și execuțiile și fonogramele (WPPT, 1996), art. 2 lit. (d).

orice articol obţinut printr-un proces industrial sau artizanal, conţinând printre altele şi elemente concepute spre a fi asamblate într-un produs complex, ambalaje, forme de prezentare, aranjamente, simboluri grafice, caractere tipografice; programele de calculator nu sunt considerate produs.

Sursă: Legea nr. 129/1992, art. 2.

orice articol industrial sau artizanal, cu excepția programelor informatice, indiferent dacă este încorporat într-un obiect fizic sau se materializează în formă non-fizică; sunt incluse, între altele, ambalajele, seturile de articole, amenajările interioare ori exterioare, piesele unui produs complex, lucrările ori simbolurile grafice, logourile, motivele de suprafață, caracterele tipografice și interfețele grafice pentru utilizatori.

Sursă: Regulamentul (CE) nr. 6/2002, forma consolidată la 1 iulie 2026, art. 3 pct. 2.

un produs compus din elemente multiple ce pot fi înlocuite de o manieră care să permită dezasamblarea şi reasamblarea produsului.

Sursă: Legea nr. 129/1992, art. 2.

forma finală sau intermediară a oricărui produs: - compus dintr-un substrat ce comportă un strat de material semiconductor; şi - constituit din unul sau mai multe straturi de materiale conductoare, izolante ori semiconductoare, straturile fiind dispuse conform unei configuraţii tridimensionale prestabilite; şi - destinat să îndeplinească, în mod exclusiv sau nu, o funcţie electronică.

Sursă: Legea nr. 16/1995 privind protecția topografiilor produselor semiconductoare, art. 2.

produse fabricate fie integral manual, fie cu ajutorul unor unelte manuale ori digitale sau prin mijloace mecanice, dacă aportul manual este o componentă importantă a produsului finit, precum și produse fabricate în mod standardizat, inclusiv în serie sau cu ajutorul utilajelor.

Sursă: Regulamentul (UE) 2023/2411, art. 4 pct. 1.

toate categoriile de proprietate intelectuală care fac obiectul secțiunilor 1-7 din partea a II-a a Acordului TRIPS.

Sursă: Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerț (TRIPS), art. 1 alin. (2).

drepturile referitoare la opere literare, artistice și științifice; interpretările artiștilor interpreți, fonograme și emisiuni de radiodifuziune; invenții în toate domeniile activității umane; descoperiri științifice; desene și modele industriale; mărci, mărci de servicii, nume și denumiri comerciale; protecția împotriva concurenței neloiale; precum și toate celelalte drepturi rezultate din activitatea intelectuală în domeniile industrial, științific, literar sau artistic.

Sursă: Convenția de instituire a Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (1967), art. 2 pct. (viii).

un titlu de proprietate intelectuală prevăzut de dreptul național, regional sau local, care protejează în mod specific denumirile ce identifică produse artizanale și industriale cu o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică legată de originea geografică, cu excepția mărcilor.

Sursă: Regulamentul (UE) 2023/2411, art. 4 pct. 11.

Protocolul de la Madrid din 27 iunie 1989 referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, ratificat de România prin Legea nr. 5/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 15 ianuarie 1998.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

difuzarea informaţiei într-un mod accesibil publicului.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 2.

punerea la dispoziția publicului, în cantitate suficientă, a copiilor unei fonograme.

Sursă: Convenția de la Roma (1961), art. 3 lit. (d).

o colecţie alcătuită în principal din opere literare cu caracter jurnalistic, dar care poate include şi alte opere sau alte obiecte protejate.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 2¹ alin. (1).

emiterea unei opere de către un organism de radiodifuziune ori de televiziune, prin orice mijloc ce servește la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor ori a reprezentării acestora, inclusiv comunicarea ei publică prin satelit, în scopul recepționării de către public; sau transmiterea unei opere ori a reprezentării acesteia, prin fir, cablu, fibră optică ori orice procedeu similar, inclusiv prin introducere directă, cu excepția rețelelor de calculatoare, în scopul recepționării ei de către public.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 21.

transmiterea prin mijloace fără fir, inclusiv prin satelit, a sunetelor ori a imaginilor și sunetelor sau a reprezentărilor acestora, în scopul recepționării de către public; transmiterea semnalelor codificate este radiodifuzare dacă mijloacele de decodare sunt furnizate publicului de organismul de radiodifuziune sau cu consimțământul său.

Sursă: Tratatul OMPI privind interpretările și execuțiile și fonogramele (WPPT, 1996), art. 2 lit. (f).

traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum și orice altă transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creație intelectuală.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 23.

obligaţie plătibilă periodic la date fixe şi sub formă de cotă pentru dreptul de a folosi proprietatea altuia în scopuri productive.

Sursă: Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante, art. 2.

emiterea simultană, de către un organism de radiodifuziune, a unui program al altui organism de radiodifuziune.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 130 alin. (1).

registrul ținut de Oficiul European de Brevete în temeiul articolului 127 din Convenția privind brevetul european.

Sursă: Regulamentul (UE) nr. 1257/2012, art. 2 lit. (d).

colecţia de date, administrată de OSIM, care cuprinde indicaţiile geografice înregistrate în România, precum şi toate datele înscrise referitoare la aceste înregistrări, indiferent de suportul pe care sunt păstrate datele.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

colecția oficială de date privind înregistrările internaționale de mărci, ținută de Biroul Internațional al OMPI.

Sursă: Regulamentul Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid, regula 1 pct. (xxiv).

baza de date, administrată de OSIM, care cuprinde mărcile înregistrate în România, precum şi toate datele înscrise referitoare la aceste înregistrări, indiferent de suportul pe care sunt păstrate datele.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

Registrul naţional al brevetelor pentru soiuri

Sursă: Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante, art. 2.

registrul care face parte din Registrul european de brevete și în care se înregistrează efectul unitar, precum și orice limitare, licență, transfer, revocare sau expirare a unui brevet european cu efect unitar.

Sursă: Regulamentul (UE) nr. 1257/2012, art. 2 lit. (e).

Regulamentul de aplicare a Aranjamentului de la Madrid, ratificat de România prin Decretul nr. 1.176/1968, şi a Protocolului referitor la aranjament privind înregistrarea internaţională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989, ratificat de România prin Legea nr. 5/1998 pentru ratificarea Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 15 ianuarie 1998.

Sursă: Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, art. 1.

Regulamentul (UE) 2017/1.001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

realizarea, integrală sau parțială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 14.

realizarea unuia sau a mai multor exemplare ale unei fixări.

Sursă: Convenția de la Roma (1961), art. 3 lit. (e).

orice retransmitere simultană, nealterată şi integrală, alta decât retransmisia prin cablu, pentru recepţionarea de către public a unei transmisii iniţiale pornind din oricare stat membru de programe de televiziune sau de radio destinate recepţionării de către public, în cazul în care o astfel de transmisie iniţială este efectuată prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin satelit, dar nu online.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 2¹ alin. (1).

retransmiterea simultană, nealterată și integrală, prin cablu sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru recepționarea de către public, a unei transmisii inițiale ori a retransmisiei, în condițiile prevăzute de lege.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 22.

emiterea simultană de către un organism de radiodifuziune a emisiunii unui alt organism de radiodifuziune.

Sursă: Convenția de la Roma (1961), art. 3 lit. (g).

orice formă de punere la dispoziția publicului a totalității sau a unei părți substanțiale a conținutului bazei de date, evaluată calitativ sau cantitativ, prin distribuirea de copii, închiriere sau sub alte forme, inclusiv punerea la dispoziția publicului astfel încât accesul să fie posibil în locul și la momentul alese individual.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 141 alin. (2) lit. b).

partea de brevet care cuprinde obiectul protecţiei solicitate şi al cărei conţinut determină întinderea protecţiei.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 2.

orice persoană fizică ce prestează, în temeiul unui contract individual de muncă, o activitate remunerată pentru şi sub autoritatea unei persoane din cele prevăzute la art. 1 alin. (1).

Sursă: Legea nr. 83/2014 privind invențiile de serviciu, art. 2 alin. (1).

orice satelit care operează pe benzi de frecvență rezervate, conform legislației privind telecomunicațiile, pentru radiodifuzarea semnalelor în scopul recepționării de către public sau pentru comunicarea individuală privată, cu condiția prevăzută de lege pentru recepția individuală.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 135 alin. (3).

urmărirea obținerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 193 alin. (7).

informaţiile care îndeplinesc cumulativ următoarele cerinţe:

1. sunt secrete în sensul că nu sunt, ca întreg sau astfel cum se prezintă sau se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau uşor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informaţii în cauză;

2. au valoare comercială prin faptul că sunt secrete;

3. au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanţele date, luate de către persoana care deţine în mod legal controlul asupra informaţiilor respective, pentru a fi păstrate secrete;

Sursă: O.U.G. nr. 25/2019 privind protecția know-how-ului și a secretelor comerciale, art. 19.

un serviciu astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările şi completările ulterioare.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 2¹ alin. (1).

un serviciu online care constă în furnizarea către public, de către sau sub controlul şi responsabilitatea unui organism de radiodifuziune sau televiziune, de programe de televiziune sau radio, simultan cu difuzarea lor de către organismul de radiodifuziune sau televiziune ori în cursul unei perioade definite de timp după această difuzare, precum şi a oricărui material care are caracter auxiliar în raport cu această difuzare.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 2¹ alin. (1).

grupul de plante aparţinând unui taxon botanic de cel mai jos rang cunoscut, care poate fi: 1. definit prin expresia caracterelor rezultând dintr-un anumit genotip sau dintr-o anumită combinaţie de genotipuri; 2. distinct faţă de orice alt grup de plante, prin expresia a cel puţin unuia dintre caracterele prevăzute la pct. 1; 3. considerat ca o entitate cu privire la capacitatea sa de a fi reprodus ca atare.

Sursă: Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante, art. 2.

un ansamblu vegetal din cadrul unui singur taxon botanic de cel mai jos rang cunoscut, care, indiferent dacă îndeplinește integral condițiile pentru acordarea dreptului amelioratorului, poate fi definit prin expresia caracterelor rezultate dintr-un anumit genotip sau dintr-o anumită combinație de genotipuri, poate fi distins de orice alt ansamblu vegetal prin expresia a cel puțin unuia dintre aceste caractere și poate fi considerat o unitate în raport cu aptitudinea sa de a fi reprodus fără schimbare.

Sursă: Convenția internațională pentru protecția noilor soiuri de plante (UPOV, Actul din 1991), art. 1 pct. (vi).

soiul care se deosebește clar, prin unul sau mai multe caractere relevante rezultate dintr-un anumit genotip sau dintr-o combinație de genotipuri, față de orice alt soi notoriu cunoscut la data relevantă.

Sursă: Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante, art. 7 alin. (1).

soiul pentru care, la data înregistrării cererii de brevet sau la data priorității, materialul de înmulțire ori recoltat nu a fost vândut și nici pus în alt mod la dispoziția terților, de ameliorator sau cu acordul acestuia, în scopul exploatării comerciale, în limitele temporale prevăzute de lege.

Sursă: Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante, art. 6 alin. (1).

un soi cultivat pentru care se acordă un brevet pentru soi de către ISTIS.

Sursă: Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante, art. 2.

soiul ale cărui caractere relevante rămân neschimbate după înmulțiri repetate sau, în cazuri speciale, la sfârșitul fiecărui ciclu de înmulțire.

Sursă: Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante, art. 9.

soiul ale cărui plante, supuse variațiilor previzibile pe parcursul ciclului de înmulțire, rămân suficient de uniforme în caracterele relevante.

Sursă: Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante, art. 8.

persoana fizică sau juridică ce solicită la O.S.I.M. înregistrarea, respectiv eliberarea unui certificat de înregistrare a unui desen sau model.

Sursă: Legea nr. 129/1992, art. 2.

persoana fizică sau juridică care cere acordarea unui brevet de invenţie.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 2.

persoana care a înregistrat o cerere de brevet pentru soi la ISTIS.

Sursă: Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante, art. 2.

persoana în numele căreia este depusă o cerere de înregistrare a mărcii.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

toate cunoștințele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă ori orală, prin folosire sau în orice alt mod, până la data depozitului cererii de brevet de invenție, inclusiv conținutul cererilor anterioare în condițiile prevăzute de lege.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 9 alin. (2)-(3).

un stat membru al Uniunii Europene care este parte la Acordul privind Curtea Unică în Materie de Brevete.

Sursă: Acordul privind Curtea Unică în Materie de Brevete (2013), art. 2 lit. (c).

un stat membru care participă la cooperarea consolidată în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet, la data depunerii cererii de efect unitar.

Sursă: Regulamentul (UE) nr. 1257/2012, art. 2 lit. (a).

orice persoană fizică sau juridică căreia i s-a transmis fie dreptul la acordarea brevetului de invenţie, fie drepturile care decurg dintr-un brevet de invenţie eliberat.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 2.

ţările cărora li se aplică Convenţia de la Paris şi care sunt constituite în Uniunea pentru protecţia proprietăţii industriale.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

experienţele organizate în vegetaţie pentru determinarea distinctivităţii, uniformităţii şi stabilităţii (teste DUS).

Sursă: Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante, art. 2.

persoana fizică sau juridică căreia îi aparţin drepturile conferite prin înregistrarea desenului sau modelului şi pentru care se eliberează certificatul de înregistrare.

Sursă: Legea nr. 129/1992, art. 2.

persoana fizică sau persoana juridică de drept public ori de drept privat pe numele sau denumirea căreia marca este înregistrată în Registrul mărcilor; sunt asimilate persoanelor juridice şi celelalte entităţi care au capacitatea, în nume propriu, de a fi titulari de drepturi şi obligaţii, de a încheia contracte sau alte acte juridice şi de a sta în judecată.

Sursă: Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, art. 3.

persoana care deţine brevetul pentru soi sau succesorul său în drepturi.

Sursă: Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante, art. 2.

persoana fizică sau juridică căreia îi aparţine dreptul conferit prin brevet.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 2.

persoana fizică sau juridică ce trebuie considerată beneficiarul protecției prevăzute de tratat.

Sursă: Tratatul de la Washington privind proprietatea intelectuală în materie de circuite integrate (1989), art. 2 pct. (x).

dispunerea tridimensională, oricare ar fi expresia sa, a elementelor, dintre care cel puțin unul este activ, și a tuturor sau a unei părți a interconexiunilor unui circuit integrat, ori o asemenea dispunere tridimensională pregătită pentru un circuit integrat destinat fabricării.

Sursă: Tratatul de la Washington (1989), art. 2 pct. (ii).

o serie de imagini legate între ele, indiferent de modalitatea în care acestea sunt fixate sau codate, reprezentând configuraţia tridimensională a straturilor care compun un produs semiconductor şi în care fiecare imagine reproduce desenul sau o parte din desenul unei suprafeţe a produsului semiconductor, în orice stadiu al fabricaţiei sale.

Sursă: Legea nr. 16/1995 privind protecția topografiilor produselor semiconductoare, art. 2.

topografia care constituie rezultatul efortului intelectual al creatorilor săi și care, la data când a fost creată, nu era uzuală pentru creatorii de topografii și pentru fabricanții de produse semiconductoare.

Sursă: Legea nr. 16/1995 privind protecția topografiilor produselor semiconductoare, art. 3 alin. (1).

statul determinat potrivit regulilor articolului 5 alineatul (4), în principal statul primei publicări, iar pentru operele nepublicate sau publicate simultan în condițiile convenției, statul indicat de criteriile speciale prevăzute acolo.

Sursă: Convenția de la Berna, art. 5 alin. (4).

persoana juridică care funcţionează legal.

Sursă: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, art. 2.

uniunea statelor cărora li se aplică Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale.

Sursă: Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale, art. 1 alin. (1).

uniunea statelor părți la Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor.

Sursă: Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor (PCT, 1970), art. 1 alin. (1).

utilizarea de către beneficiar, fără a include întreținerea sau reparațiile.

Sursă: Legea nr. 129/1992, art. 6 alin. (6) lit. a).

orice persoană fizică sau juridică care întreprinde acțiuni condiționate de autorizarea de către autori sau titularii de drepturi, de remunerarea acestora sau de plata unor compensații către aceștia și care nu acționează în calitate de consumator.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 3 alin. (5).

orice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvențe de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunet, oricare ar fi metoda și suportul utilizate pentru această fixare.

Sursă: Legea nr. 8/1996, art. 108 alin. (1).

zona geografică din partea contractantă de origine în care produsul este originar sau în care sunt îndeplinite criteriile de legătură geografică prevăzute pentru denumirea de origine ori indicația geografică.

Sursă: Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona (2015), art. 1 lit. (vi) și art. 2.