Filmarea unor cadre intr-un spatiu public presupune, de cele mai multe ori, si filmarea incidentala a unor opere de creatie intelectuala. Legea romana a drepturilor de autor permite reproducerea, distribuirea sau comunicarea catre public a imaginii unei opere de arhitectura, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasate permanent în locuri publice, fara acordul autorului, in afara cazurilor in care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicari si daca este utilizata in scopuri comerciale. Daca opera se afla in colectia privata a unei persoane sau daca a fost amplasata in public doar temporar, atunci reproducerea acesteia in film, distribuirea si comunicarea catre public se va putea face numai in baza acordului titularului de drepturi de autor.
Legea nu defineste sintagma “locuri public”, dar cu siguranta vor fi considerate ca fiind locuri publice: parcurile, strazile sau orice alt loc in care publicul are acces in mod normal.
De asemenea, legea nu defineste notiune de “subiect principal” al reproducerii, distribuirii sau comunicarii.
In opinia noastra, calificarea imaginii operei ca fiind subiect principal al reproducerii, distribuirii, comunicarii, trebuie facuta distinct, de la caz la caz. Prin urmare, va fi analizat cadrul din film in care apare imaginea operei, atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ.
Daca filmul este destinat comercializarii, atunci si utilizarea imaginii operei incluse in film va fi una in scopuri comerciale.