CJUE: O postare pe Facebook poate fi protejată prin drepturi de autor. Ce reguli trebuie să respecte presa

Litigiul privește o profesoară care, în septembrie 2021, a publicat pe pagina sa de Facebook un text de 22 de rânduri, intitulat „Mic ghid pentru părinți la începerea școlii”. În mesaj, profesoara explica, în esență, că nu dorea să primească daruri de la părinții elevilor.

La câteva zile după publicare, o publicație online a preluat integral textul într-un articol despre mesajul profesoarei. Reproducerea a fost făcută fără acordul său prealabil. Potrivit hotărârii CJUE, numele autoarei și un link către postarea de pe Facebook au fost adăugate ulterior.

Profesoara a solicitat instanțelor constatarea încălcării drepturilor sale de autor și repararea prejudiciului material și moral. Tribunalul București și, ulterior, Curtea de Apel București au considerat că textul nu putea beneficia de protecția dreptului de autor.

Cauza a ajuns la Înalta Curte de Casație și Justiție, care a cerut CJUE să clarifice dacă un asemenea text poate fi considerat „operă” și în ce condiții poate presa să îl reproducă pentru informarea publicului.

CJUE arată că lungimea textului, publicarea acestuia pe internet sau apartenența la un anumit gen literar nu sunt decisive pentru protecția prin drepturi de autor.

Ceea ce contează este originalitatea. Textul trebuie să constituie o creație intelectuală proprie autorului și să reflecte personalitatea acestuia prin alegeri libere și creative.

În cazul unui text scris, originalitatea poate rezulta din alegerea, ordonarea și combinarea cuvintelor. Instanța națională trebuie să verifice dacă autorul a avut suficientă libertate creativă și dacă rezultatul exprimă în mod original personalitatea sa.

Prin urmare, o postare de pe Facebook nu este exclusă de la protecție doar pentru că este scurtă, accesibilă publicului sau redactată într-un limbaj obișnuit. În cazul analizat, CJUE indică faptul că profesoara pare să fi făcut alegeri libere și creative, însă aprecierea definitivă îi revine instanței române.

Hotărârea transmite un mesaj important pentru redacții: faptul că un text este vizibil public pe Facebook sau pe o altă platformă nu îl transformă automat într-un conținut care poate fi copiat fără restricții.

Accesul public la postare și dreptul de reproducere sunt chestiuni diferite. Autorul poate păstra dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea textului, dacă acesta îndeplinește condiția originalității.

Presa trebuie, așadar, să analizeze nu doar dacă poate accesa o postare, ci și dacă are dreptul să o reproducă și în ce măsură.

Dreptul de autor nu interzice orice utilizare jurnalistică. Directiva europeană permite statelor membre să introducă excepții pentru folosirea operelor în scopul informării asupra evenimentelor curente.

CJUE consideră că un mesaj publicat de un profesor la începutul anului școlar, referitor la practici considerate nepotrivite în mediul școlar, poate avea legătură cu un subiect actual de interes public. Nu este obligatoriu ca materialul jurnalistic să conțină o analiză amplă și nici ca publicul să fie invitat să participe la o dezbatere.

Totuși, existența unui eveniment de actualitate nu este suficientă. Utilizarea textului trebuie să fie justificată de scopul informării, iar sursa și numele autorului trebuie menționate, cu excepția situațiilor în care acest lucru este imposibil.

Instanța națională va stabili dacă aceste condiții au fost îndeplinite în cazul concret.

Legea română permite, în anumite condiții, folosirea unor fragmente scurte din opere în cadrul informațiilor referitoare la evenimente de actualitate.

CJUE arată că dreptul european nu se opune unei asemenea limitări. Statele membre pot permite numai preluarea unor fragmente, dacă această soluție este proporțională și nu golește excepția jurnalistică de conținut.

Principiul esențial este cel al necesității: publicația ar trebui să reproducă numai partea din operă de care are nevoie pentru a informa publicul. Dacă un citat sau un extras este suficient, preluarea integrală poate depăși ceea ce justifică scopul jurnalistic.

Reproducerea integrală poate fi admisibilă în cazul unui text atât de scurt încât extragerea unui fragment relevant este practic imposibilă. Nici în această situație, însă, publicarea integrală nu devine automat legală. Trebuie păstrat echilibrul dintre libertatea presei și drepturile autorului.

Curtea avertizează că reproducerea completă poate înlocui consultarea sursei originale. Cititorul nu mai are nevoie să acceseze postarea autorului, ceea ce poate afecta exploatarea normală a operei și interesele legitime ale acestuia.

O altă concluzie importantă privește publicațiile care desfășoară o activitate economică.

Legea română condiționează excepția analizată de lipsa unui avantaj direct sau indirect, comercial ori economic. CJUE constată că o interdicție generală de acest tip este contrară dreptului Uniunii.

Potrivit Curții, organele de presă îndeplinesc o funcție fundamentală într-o societate democratică, dar desfășoară în mod obișnuit și o activitate economică necesară funcționării lor. Excluderea automată a publicațiilor comerciale ar putea lipsi excepția jurnalistică de efectul său practic.

Așadar, existența reclamelor, a abonamentelor sau a altor venituri nu înseamnă, prin ea însăși, că o publicație nu se poate prevala de excepția privind evenimentele curente. Rămân însă obligatorii celelalte condiții: actualitatea subiectului, scopul de informare, proporționalitatea preluării și indicarea sursei și a autorului.

Din hotărârea CJUE rezultă câteva repere utile pentru activitatea editorială:

• O postare publică trebuie tratată ca fiind potențial protejată prin drepturi de autor.
• Redacția trebuie să stabilească dacă postarea are legătură cu un eveniment actual și prezintă interes pentru public.
• Preluarea trebuie limitată la ceea ce este necesar pentru explicarea subiectului.
• Autorul și sursa trebuie indicate de la momentul publicării, nu adăugate doar ulterior.
• Atunci când un fragment și un link sunt suficiente, reproducerea integrală este dificil de justificat.
• Pentru preluarea integrală, redacția ar trebui să obțină acordul autorului sau să poată demonstra de ce publicarea completă era indispensabilă informării.
• Caracterul comercial al publicației nu elimină automat excepția jurnalistică, dar nici nu justifică o reproducere care depășește scopul informării.

Cea mai prudentă practică editorială rămâne citarea fragmentului relevant, indicarea clară a autorului și trimiterea cititorului către sursa originală.

CJUE nu a stabilit dacă publicația și jurnalistul au încălcat efectiv drepturile profesoarei și nici dacă aceasta trebuie să primească despăgubiri.

Hotărârea oferă interpretarea obligatorie a normelor europene. Înalta Curte va trebui acum să aplice aceste criterii și să decidă dacă textul profesoarei era suficient de original, dacă articolul informa asupra unui eveniment curent și dacă reproducerea integrală era proporțională cu scopul urmărit.

Dincolo de rezultatul procesului, decizia confirmă o regulă relevantă pentru întreaga presă online: conținutul disponibil public pe rețelele sociale poate fi citat și utilizat jurnalistic, dar nu trebuie confundat cu un conținut lipsit de protecție juridică.